14 noiembrie

Traian Băsescu la Cluj

Bine v-am găsit, dragi clujeni! Bine v-am găsit, ardeleni! Bună ziua, Ardeal! Bine v-am găsit!

Revin la Cluj cu bucurie şi cu dragoste pentru oamenii din Ardeal. Revin la Cluj într-un moment important în care împreună trebuie să decidem pentru următorii cinci ani. Dar astea le discutăm puţin mai târziu. Până una alta, aş vrea să vă salut pe toţi şi să salut Clujul, oraşul care pe bună dreptate se revendică a fi capitala Ardealului, Clujul, oraşul care prin cultură, prin ştiinţă, prin tradiţii a dat României strălucire, Clujul  care prin oamenii lui cinstiţi, hotărâţi şi mari patrioţi au adăugat la România ceea ce se numeşte dragostea pentru locul natal, dragostea pentru pământul strămoşilor. Pentru toate acestea aş vrea să mă înclin în faţa Clujului, a clujenilor şi a întregului Ardeal. Bine v-am găsit, ardeleni!

În 5 ani de mandat am avut un singur stăpân, poporul român

Mai sunt câteva zile şi, oficial, primul meu mandat se încheie. Nu se poate să nu se încheie, că aşa spune Constituţia. Dar îl începem pe al doilea. În aceşti cinci ani, am avut un singur stăpân, şi acest stăpân a fost poporul român  în faţa căruia pot să vin şi să spun: dragii mei, nu m-am încovoiat nici în faţa majorităţii din Parlament, nu m-am plecat nici în faţa televiziunilor mogulilor. Din acest motiv am curaj să vin în faţa dumneavoastră şi să vă spun că doresc un al doilea mandat, un al doilea mandat în care, împreună cu omul care a schimbat Clujul, cu Emil Boc în parteneriat să continuăm schimbarea ţării. Dacă Emil Boc a reuşit să schimbe Clujul, înseamnă că amândoi împreună vom schimba în bine România.

Realizările ultimilor cinci ani

Oameni buni, vreau să ştiţi că nu vin în faţa dumneavoastră spunând: dragi români, votaţi-mă pentru că am fost perfect. Sunt un Preşedinte care a făcut şi greşeli, dar a făcut şi multe lucruri bune. În timpul meu, România s-a schimbat. Suntem departe de a mai fi în România anului 2004, când noi am câştigat alegerile. Îmi aduc aminte cu emoţie de aprilie 2005, când la Luxemburg semnam Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. A fost un moment pe care e greu să-l uiţi, pentru că am înţeles încărcătura, greutatea acelei semnături. În numele a 22 de milioane de români semnam ca România să intre în cea mai puternică structură internaţională din punct de vedere economic şi social. România, prin acea semnătură dată în numele dumneavoastră, îşi prefigura viitorul, un viitor la care împreună am mai muncit doi ani pentru a deveni realitate. Intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a fost momentul în care s-a petrecut cel mai important eveniment pentru 22 de milioane de români de la Al Doilea Război Mondial încoace. A fost momentul în care noi am intrat în zona economică, politică şi socială  în care viitorul ne era asigurat, un viitor care are la orizont prosperitatea tuturor românilor.

Pentru efortul pe care românii l-au făcut pentru ca astăzi să fim stat membru al Uniunii Europene, eu vă mulţumesc tuturor. Vă mulţumesc, români! Aş vrea să vă aduceţi aminte că, înainte de semnarea Tratatului de aderare, dar şi înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, erau foarte mulţi care mergeau la televizor şi spuneau: prea devreme, să mai aşteptăm, să mai vedem, să ne mai gândim. Aceşti oameni nu terminaseră de furat tot ce aveau de furat. Şi spuneau: să mai stăm puţin înafara Uniunii Europene ca să aranjăm lucrurile dinainte. Vă aduceţi aminte marii promotori ai amânării intrării? Dinu Patriciu, corect. Şi mulţi alţi ziarişti, oameni care au poftit în tot acest mandat la perlele coroanei. Sorin Oviudiu Vântu a vrut şi vrea să devină proprietarul Poştei Române. Maestrul securist, Motanul Felix, îşi doreşte minele de sare. Domnul Patriciu priveşte cu jind la Romgaz şi Transgaz, pentru că Petromidia nu a fost suficient, cadoul de la Năstatse l-a îndestulat dar nu cât ar visa el.

În mandatul meu, împreună cu PD-L-ul am fost aceia care am spus "Stop hoţiei!"

Dragii mei, dincolo de aceste realităţi ale mandatului meu, şi care au stârnit furia tuturor, ne putem felicita toţi că în acest mandat, în mandatul meu, împreună cu PD-L-ul am fost aceia care am spus "Stop hoţiei!". Nu s-au mai putut face mari privatizări netrasparente. Iar decizia pe care am luat-o în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, pentru a suspenda privatizarea acestor obiective economice despre care v-am vorbit s-a dovedit foarte bună pe timp de criză. Numai aşa a fost posibil ca în timpul crizei economice să gestionăm corect resursele de gaze şi să nu se trimită o factură ridicată populaţiei. Reuşim să menţinem preţurile.

Criza ne-a arătat că statul nu poate fi un simplu spectator la economia naţională. Statul trebuie să rămână implicat - nu o să dezvolt aici motivele. Este categoric o probă a faptului că oamenii au nevoie în momente dificile să fie sprijiniţi de stat. Nu bancherii care prăbuşesc bănci îi pot sprijini în momente dificile, nu politicienii care dau din gură îi pot sprijini în momente dificile, ci un stat care încă mai are pârghii pentru a-şi sprijini populaţia. Din acest motiv, consider că politica Guvernului condus de Emil Boc a fost o politică foarte corectă, pe care am susţinut-o fără rezerve.

Reformele premierului Boc nu pot fi solide atâta timp cât nu reformăm Parlamentul

Dragii mei, trecând la cele ce le avem de făcut imediat, m-aş referi la referendum în primul rând. După cum vedeţi, toate televiziunile ascund subiectul referendumului. Nu vedeţi dezbateri pe această temă, nu vedeţi politicieni vorbind de faptul că pe 22 noiembrie se desfăşoară un referendum. Aici trebuie să fim extrem de atenţi. Trebuie să vă spun că reformele pe care le-a general premierul Emil Boc şi Guvernul  condus de el, adică desfiinţarea a 112 agenţii ale guvernului, Legea salarizării, Legea pensiilor şi Legea educaţiei sunt reforme care trebuie să contunie. Dar ele nu vor putea fi solide atâta timp cât nu continuăm reforma cu cea mai importantă instituţie a statului român, şi aceasta este Parlamentul României, un Parlament care a fost construit după concepţia domnilor Iliescu, Bârlădeanu, Marţian. Eu nu spun că acest Parlamenu nu a corespuns realităţilor anilor 90. Dar în momentul de faţă, Parlamentul României a devenit o instituţie depăşită din punct de vedere funcţional.
De aceea, am considerat că trebuie să cer Parlamentului reforma constituţională. Puteţi vedea în discursul meu de imediat după intrarea în Uniunea Europeană în faţa Parlamentului. Atunci vorbeam, printre multe altele, şi despre reforma clasei politice, a introducerii votului uninominal şi a Parlamentului unicameral şi cu un număr redus de parlamentari. Au spus "da", dar numai declarativ. În realitate, au blocat orice reformă a acestei instituţii. Şi vreau să ştiţi că nu putem aspira la un stat modern, până când nu reformăm Parlamentul României. De aceea, am emis decretul prin care pe 22 noiembrie românii sunt chemaţi să arbitreze între Preşedinte şi majoritatea parlamentară. Noi nu ne-am înţeles - eu şi Parlamentul - şi atunci pe 22, românii sunt chemaţi să spună cine a avut dreptate. La referendum vor fi două întrebări - dacă sunteţi de acord cu Parlament unicameral şi dacă sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari de la 471 la maxim 300. Dragii mei, referendumul l-aţi câştigat deja prin răspunsurile dumneavoastră, ceea ce înseamnă că va trebui să se treacă la revizuirea Constituţiei.

Dar, până atunci mai este de făcut un pas - prezenţa la vot pe 22 noiembrie. Vă aştept. Eu voi fi la prima oră la vot şi vreau să ne întâlnim toţi în faţa urnelor, pe 22 la vot pentru referendum. Politicienii trebuie să înveţe odată pentru totdeauna că atunci când ei nu-i dau poporului ceea ce poporul cere, poporul îşi ia singur. Dacă nu au vrut să dea poporului reforma Parlamentului, pe 22 românii le vor spune cum să facă reforma Parlamentului, şi pentru acest lucru vă mulţumesc la toţi.

Alte realizări din primul mandat

Dragii mei, în perioada din urmă tot mai mulţi oameni, cred eu de rea credinţă, merg la televizor şi spun ce s-a întâmplat în timpul preşedintelui Băsescu, ei spun: nimic. Şi atunci o să încerc eu să le aduc aminte doar câteva lucruri, aici, în faţa dumneavoastră. În primul rând, ceea ce am spus mai înainte - România a intrat în Uniunea Europeană. În al doilea rând - unul din marile angajamente ale campaniei mele, introducerea cotei unice a devenit realitate la 1 ianuarie 2005. În ai treilea rând - cei care sunt în educaţie ştiu foarte bine, am fost cel care a insistat ca în 2006 să se aloce Educaţiei 5% şi din 2007 6% din Produsul Intern Brut. O altă realitate - votul uninominal. Nu l-au vrut, v-am chemat la referendum şi s-a introdus. Este adevărat, trebuie să-l mai ajustăm puţin pentru a fi vot uninominal necompensat, dar astăzi românii ştiu faţa parlamentarului lor. Nu mai votează o listă, ci oameni. Tot în acest mandat s-a întâmplat un lucru pe care niciun alt Preşedinte român de după Revoluţie n-a avut curaj să-l facă - condamnarea crimelor comunismului.

Aduceţi-vă aminte de feţele lor în Parlament şi de mânia pe care o aveau, pentru că un şef de stat a avut curaj să spună "stop", deschidem arhivele, citim docmentele Partidului Comunist şi găsim explicaţia: de ce au fost oameni ucişi la canal? De ce au fost partidele democratice desfiinţate şi oamenii băgaţi în puşcărie? De ce copiii nu au avut acces la Universitate, doar pentru că aveau origine "nesănătoasă", adică tatăl lui muncise şi îşi făcuse o casă? De ce femeile erau pur şi simplu umilite şi de ce zeci de mii de femei au murit din cauza politicii criminale de avort, şi multe altele? Toate acestea nu au convenit acelora ca Iliescu, ca Hrebenciuc, ca Adrian Năstase, ca Vadim Tudor, cei care şi astăzi sunt purtătorii de stindard ai trecutului regim.

Sistemul ticăloşit despre care vă vorbeam în 2004 are nume, astăzi

Dar mergând mai departe, îmi aduc aminte de expresia unui Preşedinte la sfârşit de mandat - un Preşedinte pe care l-am susţinut enorm să câştige alegerile prezidenţiale - la sârşit de mandat, acest Preşedinte spunea: "m-au înfrânt structurile." Oameni buni, pe mine nu m-au înfrânt structurile, oricâte eforturi au făcut. Din acest motiv, astăzi le spun: mai cer un mandat, pentru că voi trebuie să nu mai aveţi puterea să schimbaţi destinele românilor. Şi astăzi, mai mult ca oricând, acel sistem ticăloşit despre care eu vorbeam în 2004 este la suprafaţă. Îl vedeţi în fiecare zi la televizor, îl vedeţi în înregistrări pe care şi le fac hoţii între ei - situaţia Sorin Roşca Stănescu cu ziaristul Chirieac - se înregistrează hoţii între ei în ziua de azi! Acel sistem ticăloşit are nume, astăzi.

Este un sistem care ar vrea să ţină lucrurile pe loc. Are nume, este o structură urâtă, formată din influenţă în mass-media, formată din oameni politici, formată din oameni de afaceri, şi pentru că nu vreau să vorbesc în general, vreau să spun nume. Şi iată-le: Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Dinu Patriciu. Să mergem şi în clasa politică: Adrian Năstase, Mircea Geoană, putem continua până diseară, dar vreau să ştiţi că este pentru prima dată când românii văd sistemul la suprafaţă. Îl văd cu minciunile lui, cu mizeriile lui, şi acest sistem are puterea să influenţeze votul în Parlament. Pentru că sunt oameni politici slabi, care au teamă că-i critică la televizor, că-i atacă cineva, că vreun ziarist scotoceşte în trecutul lui şi atunci, aşa se formează câte o majoritate "322". Astfel, sistemul ticăloşit influenţează votul în Parlamentul României. Şi oamenii aceştia au recidivat.

Două probleme au avut în cei cinci ani de mandat pe care i-am dus până la capăt: prima a fost cum să scape de preşedintele Băsescu, cel care "nu vrea, domnule, să negocieze cu noi!". Ce să negociez, interesele românilor? Ce să negociez, bunurile statului? Ce să negociez, viitorul copiilor? Nu aveam ce să negociez: eu aveam un contract cu cei care m-au ales în decembrie 2004. Efectul refuzului de a negocia anularea dosarului - şi e un exemplu - lui Dinu Patriciu, a fost suspendarea. Oamenii s-au supărat şi de condamnarea comunismului, s-au supărat şi de scoaterea dosarelor Securităţii, s-au supărat şi că nu se pot negocia dosarele de la Parchet şi s-a ajuns ca sistemul ticăloşit să voteze, cu o majoritate de 322 de parlamentari, suspendarea Preşedintelui ales. Au crezut că pot scăpa - uitaseră că eu nu eram aliatul lor. Aliatul meu era şi a rămas până la capăt, poporul român, cel pe care înţeleg să-l servesc şi să-l slujesc.

Dragii mei, aş vrea să înţelegeţi bine un lucru pe care eu l-am considerat important: am fost, timp de cinci ani, sub o presiune politică formidabilă, care continuă. În mod egal, sub o presiune mediatică. Oamenii aceştia şi-ar fi dorit să găsim o soluţie de împăcare - să ştiţi că nu au fost refractari unei soluţii convenabile pentru ambele părţi, adică: ei să ia Poşta, pe mine să mă laude la televizor; ei să ia Romgazul, pe mine să mă laude în ziare şi la radiouri; ei să ia sarea, iar eu să fiu cel mai bun Preşedinte, iar astăzi să nici nu mai am nevoie de mitinguri pentru a câştiga votul pe 22. Am considerat întotdeauna că un Preşedinte ales are o singură obligaţie, şi cea mai mare: să nu negocieze nicodată interesele poporului român, pentru a-i fi lui bine. De aceea suntem astăzi aici şi vin să vă cer votul: pentru că v-am fost loial, credincios, timp de cinci ani de mandat şi la fel vă voi rămâne şi pentru următorii cinci ani.

Obiectivul meu este ca, în continuare, partenerul meu în reformarea României să fie Emil Boc

Oameni buni, acesta este un episod, dar episodul mai proaspăt, cu Guvernul condus de Emil Boc, este similar episodului suspendării Preşedintelui în 2007. Aceeaşi reacţie, de data aceasta, îmbunătăţită de votul uninominal. Nu au mai fost 322, au fost 254. Iată efectele pozitive ale votului uninominal. Au fost mai puţini, de aceea trebuie să facem vot uninominal într-un singur tur sau în două turuti, fără compensare, şi atunci românii vor fi într-adevăr corect reprezentaţi în Parlament, de oameni responsabili faţă de votul pe care l-au primit. Dar, revenind la evenimentul dărâmării Guvernului Boc. Este fără nicio explicaţie economică sau politică. Pur şi simplu, reprezintă spaima. Ei şi-au dorit mult să pună repede un Guvern pe care să-l manipuleze şi să anuleze referendumul. Acesta a fost obiectivul lor. După ce au văzut că nu se pot înţelege cu Emil boc în privinţa privilegiilor pe care le-a anulat în cascadă, şi-au spus "măcar să oprim reformarea Parlamentului".

Aveau nevoie de un Guvern care să nu ţină cont de decretul emis de Preşedinte şi să nu organizeze referendumul - pentru că, în acest el, influenţa lor în Parlament, politicienii pe care-i controleză se împuţinează şi nu mai pot opune o majoritate parlamentară reformării ţării. Au nevoie de o majoritate pe care s-o controleze. Acesta este motivul principal pentru care au dărâmat Guvernul Boc. Din acelaşi motiv nu au acceptat nici Guvernul Croitoru. Cred, însă, că s-a ajuns la o limită pe care românii nu o mai pot accepta. Adică tentativa de a respinge şi cel de-al treilea guvern, în interval de numai 45 de zile. Îi sperie un Guvern pe care să nu-l controleze. Le-a ajuns cu Guvernul Boc, care nu le-a făcut nici favoruri, nici nu le-a garantat integritatea, nici nu le-a garantat continuarea afacerilor, le-a garantat, însă, reformarea statului. Din acest motiv a căzut Guvernul Boc, iar obiectivul meu este ca, în continuare, partenerul meu în reformarea României să fie Emil Boc. Emil Boc este prototipul ardeleanului: cinstit, corect, exact un om care nu s-ar înclina în faţa altor interese decât acelea ale românilor. Pentru sprijinul pe care mi l-au dat tot mandatul, şi el, şi Partidul Democrat Liberal, şi cetăţenii, aş vrea să mai mulţumesc încă o dată, chiar în timpul discursului, nu numai la început. Mulţumesc mult, Emil Boc!

Aş vrea să vă dau doar o simplă explicaţie la foarte multe atacuri murdare care se fac la adresa relaţiei dintre mine şi Emil. Ei spun "i-a dat dispoziţie Preşedintele şi de aceea a făcut Emil Boc". Este una din cele mai mari mizerii. Noi suntem împreună în acest partid de mulţi ani şi ştim foarte bine şi devotamentul pe care-l avem pentru modernizarea statului, şi devotamentul pe care şi unul, şi celălalt, îl avem faţă de români.Vreau să ştiţi că nu avem nevoie să vorbim la telefon ca să ştim ce vrea unul şi ce vrea celălalt, pentru că ne cunoaştem bine, împreună am scris programele de guvernare, aşa că nici el nu are nevoie să mă convingă pe mine, nici eu nu am nevoie să-l conving pe el de ceva. Pentru că, pur şi simplu, gândim la fel de corect pentru evoluţia prezentă şi viitoare a României. De altfel, şi cei din jurul lui Emil Boc sunt la fel de devotaţi acestui proces de reformare a instituţiilor statului român.

Reforma statului e necesară pentru că statul a devenit deja o povară pentru cetăţenii lui

Dragii mei, este un lucru pe care un şef de stat nu-l spune oricând, decât atunci când ajunge cuţitul la os. Şi ceea ce eu vă spun acum este un lucru despre care am vorbit Parlamentului României: nevoia de a reforma statul român, pentru că statul a devenit deja o povară pentru cetăţenii lui. Acest stat consumă 29% din buget pentru a funcţiona. În toate ţările Uniunii Europene, consumul financiar al statului este de numai 12-14% din buget. Noi consumăm 29% din bugetul de stat pentru funcţionarea acestuia. Fără să simplificăm statul, începând cu Parlamentul, naţiunea aceasta nu poate evolua repede spre bine.

Avem prea multă birocraţie, avem prea multe instituţii şi avem prea mulţi funcţionari care îşi caută de lucru, în timp ce doar 3,5 milioane de români produc. 3,5 milioane nu pot ţine singuri restul de până la 22 de milioane. De aceea, avem nevoie de un stat cu categorii fără privilegii. Avem nevoie de un stat simplificat. Avem nevoie de un stat care să consume mai puţine resurse financiare. Din acest motiv, unul dintre obiectivele fundamentale ale viziunii mele pentru următorul mandat este legat de modernizarea statului. Fie că vorbim despre Parlament, fie că vorbim despre ceea ce Emil Boc deja a făcut - desfiinţarea agenţiilor autofinanţate, fie că vorbim despre reforma Educaţiei, despre reforma Sănătăţii, fie că vorbim despre nevoia ca statul să fie la dispoziţia cetăţenilor, şi nu cetăţenii, la dispoziţia statului, sunt elemente fără de care noi nu vom putea valorifica în favoarea românilor calitatea de membri ai Uniunii Europene.

De aceea, şi dacă voi câştiga alegerile pentru al doilea mandat, şi le voi câştiga, am nevoie de parteneriatul cu Partidul Democrat-Liberal. Am nevoie de parteneriatul cu un prim-ministru care să gândească la fel despre nevoia de a reforma statul român. Dincolo de reformele instituţiilor, avem nevoie să privim către resursele noastre extraordinare. Astfel de resurse găsim în agricultură. Avem nevoie să facem din agricultură un segment strategic al economiei naţionale. Avem nevoie să valorificăm frumuseţea acestei ţări şi să facem din turism o prioritate, alături de agricultură şi industria alimentară.

Patriotismul este un cuvânt greu în Ardeal

Dar dincolo de aceste elemente de program, mai avem nevoie să ţinem cont de valori. Dragii mei, România a intrat în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu este un loc numai al administraţiei, este şi un loc al valorilor. Sunt un om care la fiecare trei luni, şi uneori mai des, se întâlneşte cu toţi liderii statelor din Uniunea Europeană. Cea mai frecventă discuţie este despre valori şi grija fiecăruia ca valorile naţiunii pe care le reprezintă să se reflecte în interiorul Uniunii Europene. Eu aş spune că una dintre valorile fundamentale pe care noi trebuie să le exprimăm este patriotismul şi ştiu că acest cuvânt este un cuvânt greu în Ardeal. Vedem prea mult la televizor cum vin tot soiul de analişti, de oameni liberi, care afirmă fără niciun fel de jenă că s-au săturat de ţara lor, că România nu este o ţară importantă, că România poate fi dispreţuită, că România este o ţară care nu-i dă şanse. Dragii mei, trebuie să înţelegem că izvorul acţiunilor şi ale oamenilor politici, şi ale oamenilor din administraţie, şi ale fiecăruia dintre noi, se află, până la urmă, în această valoare fundamentală: patriotismul.

N-are cum să fie un om ataşat ţării lui un om care nu cunoaşte istoria ţării. Cum putem spune că ne este ruşine de România dacă privim la istoria acestei ţări? Am fost o ţară care am stat între trei imperii 2000 de ani, aproape, cu imperiul otoman la sud, cu imperiul rus la răsărit, cu imperiul austro-ungar la apus. Dar suntem aici şi de cele mai multe ori am rămas aici pentru că ne-m bătut pentru ţara noastră şi pentru libertatea acestui popor. Cum să ne fie ruşine de ţara noastră? Ce popor latin a mai supravieţuit într-o mare slavă, aşa cum au supravieţuit românii? Priviţi la cultura noastră, la tradiţiile noastre. Mai înainte a fost aici un superb spectacol care nu reflectă nimic altceva decât cultura populară, obiceiurile noastre. Avem toate motivele să fim mândri de ceea ce pot vedea alţii atunci când ne vizitează, sau când ne ducem noi la alţii cu ceea ce avem în tradiţie, în tradiţia populară, în cultura românească. Toate acestea sunt lucruri care trebuie să devină elementul cu care noi să ne mândrim aşa cum se mândresc toţi în interiorul Uniunii Europene.

Vă rog să mă credeţi că atunci când îi văd fără respect pentru însemnele statului român am sentimentul că acei oameni parcă n-ar fi din trupul acestui popor. Îi vezi cu dispreţ pentru simboluri, pentru instituţii, pentru ţară. O să vă spun ceea ce spun peste tot şi poate aşa o să înţelegeţi şi micile mele momente de slăbiciune când văd însemnele statului român, când văd un militar întors acasă în coşciug, înfăşurat cu tricolorul după ce şi-a dat viaţa în teatrele de operaţii unde se află armanta română. La navă, şi sunt convins, am avut colegi din Cluj, sunt convins că ştiţi câte ceva, dar la navă, în fiecare dimineaţă la răsăritul soarelui ofiţerul de cart ridică tricolorul la catarg. La apusul soarelui, ofiţerul de cart coboară tricolorul de la catarg. Dar tricolorul nu pleacă într-un sertar, nu pleacă nicăieri în altă parte decât acolo unde îi este locul. Pe timpul nopţii tricolorul se odihneşte în sufletul echipajului. Fiecare membru al echipajului ţine acel tricolor, care nu mai e la catarg, îl ţine în suflet. Şi cred că cel mai important lucru pe care trebuie să-l trezim din nou în noi este respectful pentru poporul roman, pentru România şi pentru simbolurile naţionale ale acestei naţiuni.

De aceea, dragii mei, cred cu toată tăria că patriotismul este una din valorile pe care avem dreptul şi obligaţia, în acelaşi timp, să le manifestăm în viaţa noastră de zi cu zi. Când  ne vom redobândi curajul de a ne manifesta patriotismul, atunci, şă ştiţi că vom deveni atât de puternici încât ne vom putea aşeza în fruntea statelor Uniunii Europene şi nu undeva la mijloc sau către sfârşitul listei ca importanţă.

De aceea, dragi români, vă chem, cu toată deschiderea, pentru că am trecut de perioada de tranziţie, să facem din patriotism un mod de a trăi la români. Şi pentru că discutăm despre valori, eu cred că perioada de tranziţie fiind trecută, a venit timpul să privim la realizările ţării aşa cum sunt ele, şi nu puteţi spune că până acum n-aţi privit. Dar de data aceasta trebuie să mai adăugăm ceva: decizia de a ne alinia la valorile care sunt valori ale Uniunii Europene. Spre exemplu, echitatea. Avem nevoie de o societate echitabilă. Dacă privim la şansele pe care le are un tânăr din Cluj, comparându-le cu şansele pe care le are un tânăr dintr-o comună, vom constata că sunt diferenţe. În mediul rural, şcoala este mult mai slabă. Doar 2% din copiii din mediul rural intră la facultate. Asta înseamnă că, uşor uşor, trebuie să facem ceva pentru a da şanse egale tinerilor din această ţară. Şi primul lucru pe care îl avem de făcut este să găsim soluţia ca în mediul rural să avem cadre didactice care să-i pregătească pe acei copii pentru a avea şanse apropiate, şi cândva egale, cu copiii de la oraş.

Echitatea şanselor pentru români

Dacă tot vorbim de şanse, numai dacă ne gândim la sănătate, ce şansă are un om care are un accident vascular la Cluj şi ce şansă are acelaşi roman dacă el este într-un sat? Asistenţa medicală cu diferenţe atât de mari face ca între noi românii să fie diferenţe de şanse. De la şansa de a reuşi în viaţă, până la şansa la viaţă. Nimeni nu spune că aceste lucruri se pot rezolva într-o lună sau în cinci ani. Dar eu cred că a venit timpul să gândim şi în acest fel. Şi poate că este necesar un efort de solidaritate al românilor de la oraş cu cei din mediul rural pentru ca în perioada următoare să dirijăm mai multă resursă financiară pentru şcoala din mediul rural, pentru asistenţa medicală din mediul rural. Până la urmă acolo sunt părinţii noştri, acolo sunt bunicii noştrii, acolo sunt marii păstrători ai tradiţiilor poporului roman.

Şi avem obligaţia ca după ce am trecut de perioada de tranziţie, să începem să gândim la echitate şi la solidaritatea noastră, a celor din mediul urban, faţă de cei din mediul rural. Este o valoare pe care eu vă chem pe dumneavoastră, pe toţi, să ne-o însuşim şi să proiectăm evoluţiile viitoare ale României plecând şi de la această valoare pe care până nu demult am abandonat-o. Au nevoie părinţii noştri de asistenţă medicală, au nevoie nepoţii noştri de o şcoală bună în mediul rural.

Şi pentru că am vorbit de solidaritate, cred că primul pas s-a produs. El a trecut pentru foarte mulţi neobservat, dar, pentru la fel de mulţi, a fost observat şi susţinut. Iar acest pas a fost făcut de guvernul Emil Boc la introducerea pensiei minime garantate. Această pensie de 350 de lei, introdusă 300 de lei la începutul anului şi 350 de la 1 octombrie, se adresează oamenilor din mediul rural. Sunt 1,5 milioane de foşti lucrători la CAP care aveau pensii de 8 lei, de 10 lei, de 15 lei, de 30 de lei. Nu spune nimeni că aceşti oameni nu au pe lângă curte o găină, un animal, o vacă, o capră cu care să poată să-şi ducă zilele de pe o zi pe alta, dar nimeni nu le dădea un ban pentru medicamente, şi sunt oameni în vârstă. Măsura pe care a luat-o guvernul Boc n-a fost contestată de nimeni. Nici un român din ţara asta n-a spus: "Omenii aceştia nu au contribuit, deci de ce să le dăm pensie?" A fost primul mare gest de solidaritate pe care românii l-au făcut cu 1,5 milioane de oameni în vârstă care n-aveau cu ce-şi cumpăra medicamente. Pentru acest lucru eu mulţumesc tuturor românilor. Pentru cel mai mare gest de solidaritate de la Revoluţie încoace.

Dragii mei, tare multe ar mai fi de spus şi tare multe aş vrea să vă spun. Cred însă că trebuie să ma apropii de sfârşitul discursului meu, care nu are nimic cu discursul electoral, ci pur şi simplu a vrut să fie o informare a dumneavoastră de câteva lucruri pe care le gândesc şi care eu cred că trebuie să devină priorităţi ale noastre în anii următori.

Românii nu trebuie să se mai lase păcăliţi de propagandă

Dar, înainte de a încheia, aş vrea să mai spun un lucru. Mă uitam la îndârjirea cu care această majoritate, aşa zisă majoritate ad hoc, vrea să-şi promoveze un guvern. Sigur că aş fi fost oricând dispus să discut persoana domnului Johannis, primarul de la Sibiu, dar ştiam ce este în spatele lui. În spatele lui fusese întâlnirea, despre care aţi citit în ziare, de la compania domnului Voiculescu, de la Grivco, unde se întâlnise Voiculescu, Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie, Geoană, şi alţii. Ei au stabilit că, după de a fost dărâmat guvernul Boc, au nevoie de un politician credibil, dar naiv, în spatele căruia să înceapă să-şi obţină ceea ce nu au putut obţine în tot mandatul meu. Sigur că nu puteam accepta o asemenea propunere. Ar fi fost un compromis ruşinos în ultimele săptămâni ale mandatului meu. Şi iarăşi au început că preşedintele face scandal, nu le-a dat satisfacţie, nu le-a dat guvernul pe care l-au vrut. Dincolo de faptul că este un atribut al preşedintelui României să desemneze premierul, şi că nicăieri în Constituţie nu spune că partidele desemnează premierul, dar dincolo de asta, a fost evident că din nou încearcă să mintă populaţia spunând: “Preşedintele face scandal, face instabilitate".

Dragii mei, este o metodă bolşevică ce funcţionează încă în România, din păcate. Şi vă aduc ca probă recursul la memorie. Aduceţi-vă aminte când a izbucnit Revoluţia la Timişoara, pe televiziuni, eu eram la Constanţa atunci, vedeam un singur lucru. Nişte huligani fac scandal, fac instabilitate. Exact aceleaşi clişee le-am văzut şi atunci şi astăzi pe televiziunile lui Vântu şi ale lui Voiculescu, şi mai nou, parcă şi TVR-ul ar vrea, conform tradiţiei, să intre în această poveste. V-aş aduce aminte, la Chişinău în aprilie, televiziunile comuniste spuneau despre tinerii care erau în piaţă acelaşi lucru. Fac scandal, fac instabilitate. Acelaşi lucru îl fac şi televiziunile mogulilor. Acelaşi lucru îl fac televiziunile sistemului ticăloşit. Este o metodă a vechiului regim pe care ei o folosesc şi astăzi fără ruşine neţinând cont că peste România au trecut 20 de ani de la Revoluţie. Şi acest lucru este de fapt proba acestor alegeri. O probă a maturităţii românilor şi a capacităţii lor de a nu se mai lăsa păcăliţi de propagandă.

Mă uitam, în ziua în care mi-am depus candidatura. Cu o oră înaintea mea şi-a depus candidatura Mircea Geoană, şi la ieşire domnul Iliescu a făcut gestul suprem. I-a predat ştafeta, dacă aţi observat. E, cine crede că Mircea Geoană ar putea fi un preşedinte pe picioarele lui, când el a primit ştafeta de la Ion Iliescu, iar Vanghelie a spus că-i ţine scaunul la Cotroceni? Mircea Geoană n-ar putea fi decât o marionetă de preşedinte şi nicidecum un preşedinte al românilor.

Reformarea statului - o problemă între politicieni şi cetăţeni, între politicieni şi societatea civilă

Dragii mei, alternativa corectă este ca eu să câştig alegerile. Este o soluţie pe care eu o propun românilor pentru a continua procesul de reformare a statului român, ca cel de al treilea obiectiv strategic, după ce primele două obiective au fost atinse: intrarea în NATO şi intrarea în Uniunea Europenă. Acest al treilea obiectiv strategic este un obiectiv intern, nimeni nu va veni să ne impună cum să ne reformăm statul. Este o problemă între noi, între politicieni şi cetăţeni, între politicieni şi societatea civilă, şi mai ales este o problemă care vizează modul cum vom valorifica şi şansa de a fi în Uniunea Europeană.

Cu un stat flexibil, cu un stat dedicat poporului român, cu siguranţă vom ajunge să trăim bine atunci când vom îndeplini condiţiile economice şi sociale. Statul nu trebuie să mai fie marele consumator al resurselor din bugetul de stat.

Pe scurt, pe 22 românii au de ales între două soluţii care li se oferă. Ei pot opta pentru Mircea Geoană, care-l are în spate pe Ion Iliescu, Hrebenciuc, Voiculescu, sau pot opta pentru Traian Băsecu, care are în spate poporul român. Mulţi spun prin declaraţii că preşedintele este singur, dar eu sunt cu românii şi cu Emil Boc, Theodor Stolojan, Monica Macovei, soţia mea, Maria Băsescu, Gheorghe Flutur, primarul Clujului, Elena Udrea.
Pentru câteva secunde lăsaţi steagurile jos, să vă pot saluta pe toţi.

La revedere!